Poveste de Mai

Poveștile despre fotbal au un iz aparte atunci când în discuție intervin și amintirile personale. Așa este și cea despre care voi scrie azi.

2006 a fost un an plin de evenimente, iar pentru mine și soția mea, prietenă la vremea aia, era anul nunții noastre. Eram prin Mai și pregătirile pentru nuntă erau pe un traseu, să-i zicem liniștit. Nu eram nici în buza nunții, nici mult nu mai era. Era sâmbătă, 13 Mai, ziua finalei FA Cup din acel an. Liverpool juca cu West Ham. Fără să știe despre acest eveniment, a mea parteneră aranjează cu vechi prietene de ale ei, o ieșire undeva la o terasă. Întâlnirea nu era la ora de start a meciului, dar era undeva între, adică cum e mai rău. Motivul întâlnirii era legat de organizarea evenimentului, se presupunea că eu ar fi trebuit să fiu prezent, musai!

“Hai să ne pregătim de plecare” zice ea, “începi tu, că mie nu-mi ia mult” îi replic eu cu gândul să fur ceva din finală. Meciul începuse și începuse rău pentru Liverpool. Carragher a comis-o cu un autogol, iar West Ham și-a dublat rapid avantajul printr-un gol al lui Dean. Până la pauză, Djibril Cisse face 2-1. Cam venea vremea să mă pregătesc și eu. "Observ" că barba e prea mare și că e cazul să mă bărbieresc, câștig cam 10 minute,10 minute care mă duc spre repriza a doua. Ies din baie atunci când meciul reîncepe, până mă schimb, până mă aranjez, evident cu ochii în televizor, vine și momentul, primul, de aur al lui Steven Gerrard. Și al meu, evident! Am urlat de cred că n-a fost vecin de scară care să nu știe că la tv e meci. 2-2 și cred că o să ne vedem cu prietenele prietenei mai pe seară, îmi zic în gând. Doar că West Ham ținea cu fetele și uite așa pe la jumătatea reprizei secunde, Londonezii o bagă în ațe și mă lasă fără argumente în fața Comisiei de Analiză "Deplasare sau Nu”. “Hai să mergem, că iar stai bosumflat după, așa mergem și nu știi ce s-a întâmplat!” Cedez și accept deal-ul, era prin minutul 70 și ceva când am ieșit din casă. Cine avea să prevestească că Stevie G avea să facă o dublă care va duce meciul în prelungiri? Și în ce mod a făcut-o!

Evident că am pierdut restul partidei! Evident că golul l-am revăzut de zeci de ori de atunci, dar din cadru lipsește ceva: strigătul meu de bucurie! Poate că se aude strigătul altor milioane de fani Liverpool, dar al meu nu e. Nu mi-a trecut supărarea mult timp, până când? Până anul trecut în vară, atunci când fiind la Liverpool, soția mi-a făcut cadou, arc peste timp, replica tricoului lui Stevie G de la finala de pe Millennium Stadium.

Am adus în discuție acest subiect în cinstea celui care azi împlinește 43 de ani și care, în ultimii ani, a fost imaginea clubului pe care îl iubesc: Steven Gerrard!

710 partide pentru Liverpool, 11 trofee, 340 de goluri și pase de gol, o alunecare :)).

Legendă ❤