Dacă aș fi fost scenarist, m-aș fi încumetat să scriu un film despre viața lui. Ar fi acel film care ar prinde la orice categorie de public, de la copil la adult și tot așa, până la cel mai vârstnic cinefil. Renumele lui depășește publicul țintă al acestui text și el e deja un star mondial dincolo de lumea sportului rege. Poate că da, poate că nu. Dar, ce e sigur este că în umilința lui, în timiditatea proverbială, el tot copilul care tânjește după o felie de pâine cu brânză și șuncă este. Nu a renunțat niciodată să fie un om simplu pentru că nu a crezut niciodată că poate fi altfel decât un copil simplu, un copil al străzii, mai precis, un copil care își câștigă existența din gunoaie, la propriu.
N’Golo Kante, căci despre el vorbim, s-a născut în Franța, la Paris pe 29.03.1991. Părinții lui au venit la Paris pentru o viață mai bună, primul lor copil din cinci a fost chiar N’Golo. A descoperit fotbalul în țara care avea să devină Campioană Mondială în 1998. Acela avea să fie și momentul în care a decis să meargă spre fotbal, văzându-și idolii la lucru, chiar sub nasul lui. Mondialul din Franța a fost o oportunitate, nu doar pentru jucătorii pe care îi vedea la televizor, dar și pentru micul N’Golo care strângea gunoaiele aruncate de suporteri din jurul Stade de France. A făcut bani frumoși și a auzit și poveștile idolilor lui, Zidane și Henry care, ca și el, erau copii ai unor emigranți.
Atât de mult i-a plăcut fotbalul că astăzi scriem despre el la superlativ. Îi știm toți reușitele și cred că nu e cazul să le reamintim aici. A reușit pâna la 30 de ani ce alții nu reușesc o viață. A atins cam tot ce înseamnă mari trofee în fotbalul european și mondial. Putem spune că are fotbalul la degetul lui mic. Dar, mai presus de trofee, a intrat în inimile suporterilor din toată lumea, care l-au descoperit ca un tânăr umil, timid, dar mai ales simpatic prin simplitatea arătată.
Asupra câtorva episoade de genul celor mai sus amintite aș vrea să zăbovim puțin și sunt sigur că după ce le vom parcurge împreună, vom avea cu toții un zâmbet în colțul gurii.
N’Golo Kante mergea la antrenament cu trenul și, într-o zi, a încurcat stațiile de tren. A coborât mai devreme cu câteva stații. Realizând acest lucru, nu a cerut ajutor. Și-a dat seama că e la “dracu-n praznic” și a apucat-o la fugă. O nimica toată, 13 km. A ajuns la timp la antrenament, dar el s-a scuzat totuși spunând că “îmi pare rău că am întârziat, am pierdut trenul”.
La un antrenament, a lovit accidental o sticlă cu apă,udându-se pe tricou. Oricare alt jucător din echipă ar fi solicitat un alt tricou, N’Golo, nu. Și-a dat jos tricoul și a continuat antrenamentul la bustul gol.
A fost întrebat de nenumărate ori care este mâncarea lui favorită. Nu a vrut niciodată să răspundă. Totuși la insistențele colegilor și-a luat inima în dinți și a spus: „Mâncare mea favorită este sandwich cu brânză și șuncă făcut la toaster.”
Simplitatea este numele său mijlociu. Pe 29 martie împlinește 32 de ani. Să ne bucurăm de simplitatea lui mare într-un corp atât de fragil.
Bon anniversaire, N’Golo!
Comments