Să fii copil și să alegi să stai în poartă cred că e nevoie de o motivație suplimentară, ceva de genul îți place mult de tot un portar sau ai exemple în familie, ori pur și simplu e locul care ți se potrivește. Toate cele de mai sus mi s-au întâmplat mie. Mi-a plăcut Silviu Lung, fratele meu mai mare făcea același lucru, iar ca portar am simțit că pot să ajut mai mult decât în oricare poziție.
Alegând postul ăsta, mai ales după 1990 am putut urmări portari și din afara țării, pe rând mi-au plăcut Dasaev, Buyo, Ilgner, Zenga, Victor Baia, iar de la noi, Crișan, dacă vi-l mai amitiți. Și uite așa am încercat să-mi extind aria de înțelegere a poziție uitându-mă ce și cum. În Anglia, la vremea respectivă, la începutul anilor 90, echipa mea, îl avea în poartă pe Grobelaar. Care, sincer, mi se părea “altceva” decât ceea ce știam eu că ar trebui să fie un portar.
Astăzi, pe 6 octombrie, e ziua lui. Ăsta e și motivul pentru care mi-a venit în minte toată cavalcada de amintiri de portari pe care i-am admirat. Cum spuneam pe Grobelaar l-am înțeles abia după ce s-a retras, urmărind meciuri memorabile sau documentare despre Clubul meu favorit. Dar cine a fost el și de ce merită să ne umplem duminica cu amintiri din vremurile Albumului Duminical?
Bruce Grobbelaar este unul dintre cei mai mari portari din istoria fotbalului, după cum spuneam, aveam să aflu mai târziu; a jucat pentru Liverpool FC între 1981 și 1994. Născut în Zimbabwe, Grobbelaar a devenit rapid o figură importantă a Cormoranilor, remarcându-se prin reflexele sale bune de tras în poze și prin stilul său nonconformist.
A fost titular în poarta echipei pentru mai bine de un deceniu, perioadă în care a contribuit la câștigarea a șase titluri de campion în First Division (precursorul Premier League), trei Cupe ale Angliei și o Cupă a Ligii.
De ce îl știe mai toată lumea? Cel mai probabil pentru finala Cupei Campionilor Europeni din 1984, când Liverpool a învins AS Roma la penalty-uri. Grobbelaar a devenit celebru pentru gesturile sale amuzante din timpul loviturilor de departajare, cunoscute drept “spaghetti legs”. Mișcările lui au contribuit la destabilizarea adversarilor și la câștigarea trofeului.
Peste ani, Dudek, portarul lui Liverpool FC din legendara finală de la Istanbul câștigată cu AC Milan în 2005, a recunoscut că mișcările lui din poartă la loviturile de departajare au fost făcute avându-l în minte pe Grobelaar.
Cu un total de 628 de apariții în tricoul lui Liverpool și 13 trofee majore, Grobbelaar a fost o prezență constantă între buturi, lăsând o moștenire greu de egalat și devenind un simbol al succesului echipei din anii ’80.
La mulți ani, Bruce! ❤️
Profil Aurelian Mihai
Sunt Mihai și îmi place fotbalul de când mă știu. Nu cred să fi fost un moment în care să mă fi decis, “da, de acum îmi place fotbalul!”. Nu, totul a fost de la sine. Țin cu Știința pentru că la vremea copilăriei mele toți copiii de la bloc făceau la fel.
Libertatea ne-a adus și posibilitatea de a descoperi și alt fotbal, doar că, de Liverpool FC am auzit și am susținut-o tot de dinainte de Revoluție. Simpatia pentru un nene care marca multe goluri și râdea permanent, pe fotbalistul respectiv aflând mai târziu îl chema John Barnes, m-a făcut să țin cu Liverpool de pe vremea Telejurnalului comunist.
În anii 90 am descoperit Serie A, Primera Division, Premier League și Bundesliga. Am avut și am în fiecare campionat echipe preferate. În ordine, AS Roma, FC Barcelona, Liverpool FC și Werder Bremen.
Sunt pasionat de scris de prin a X-a, a XI-a. Profa de română mi-a descoperit “talentul”, m-a altoit permanent cu 10 în teze, iar mie mi s-a deschis apetitul. Mulțumesc, doamna profesor!
Scriu la fotbalcumustata.ro de când s-a inventat sau viceversa. Site-ul și comunitatea “Fotbal cu mustața” sunt lucrurile pe care le-am visat mereu, adică lumea și fotbalul să-și găsească un loc unde să se vorbească ca în parc sau ca pe canapeaua de acasă despre fotbal, adică cu prietenie și cu multe amintiri.
コメント