Avem astăzi în față un eveniment pe care, din nefericire, atât organizatorii competiției cât și suporterii, nu-l cinstesc cum ar merita. Asta și poate pentru că în finala competiției au ajuns două echipe care nu sunt obișnuite cu fazele finale: Sepsi și U Cluj Napoca. Scopul nostru declarat, nu e să analizăm fotbalul din România, ci de a aduce în fața voastră, poveștile fotbalului de aici și de oriunde. Și cum azi avem de-a face cu o finală, să-i zicem, neobișnuită, ne-am gândit că ar fi frumos să vă aducem în prim plan povestea pe care v-am promis-o acum ceva vreme, și anume povestea “Finalei desculților”.
Ea a fost numită așa pentru că în Finala Cupei României, în ediția 1972-1973, au ajuns să se întâlnească, Chimia Rm Vâlcea și Constructorul Galați. Nu, nu le căutați prin clasamentele obscure ale fotbalului de la noi fiindcă ele nu mai există ca echipe. Poveste este frumoasă pentru că nici la momentul finalei cele două nu activau în prim planul fotbalului de la noi. Cele două evoluau, una în Divizia B, Chimia Rm Vâlcea, cealaltă în Divizia C, Constructorul Galați. Dacă ne-am opri acum, ar fi de ajuns să aveți în față o poveste frumoasă. Dar, nu ne oprim pentru că povestea celor două echipe, drumul lor până în ultimul act este și mai frumos. Doar așa se zice, nu? Nu e despre destinație, ci despre drumul parcurs până acolo.
Așa este și în cazul pe care îl discutăm acum.
Traseul până la finală le-a făcut pe cele două câștigătoare, indiferent de rezultatul de pe teren. Iată, mai jos, drumul parcurs:
Așadar, cele două au lăsat în urmă echipe cu pretenții: Steaua, Dinamo, FC Argeș, să le numim doar pe cele care, la începutul anilor 70, erau numele mari din fotbalul de la noi.
Ajunse în finală, cele două aveau să repete isprăvile de până la finală, în sensul că au oferit emoție, ceea ce orice suporter neutru își dorește, asta chiar dacă pe stadion au poposit doar 8000 de spectatori.
Din 1939 nu se mai repetase situația. Care? Aceea de a se finaliza partida nedecis. În 1939, oponente au fost Rapid și Venus, cele două fiind puse în situația să rejoace partida de patru ori, până ce Rapid a reușit să ducă Cupa în Giulești (2-2 / 4-4 / 2-2 și 2-1).
În 1973, Chimia și Constructorul au terminat 1-1 după 120 de minute, așa că pe 3 iulie 1973, adică după 24 de ore, cele două se revedeau cu trofeul pe masă, iar de data asta cu o prezență mult mai mare în tribune. Conform presei de atunci, circa 20000 de spectatori au fost prezenți la rejucare, atunci când, expreriența și-a spus cuvântul, Chimia reușind să câștige cu 3-0, scor care ne scutește de alte comentarii.
Cu ce rămânem? Cu certitudinea că finala din ediția 1972-1973 avea nevoie de o câștigătoare, dar cu toții suntem de acord, că cele două echipe vor rămâne în inimile noastre de suporteri ca marile câștigătoare ale Cupei.
Poate că diseară nu vom avea parte de aceeași emoție ca acum 50 de ani, dar Cupa, sigur merită o mai mare atenție din partea noastră a tuturor.
Salut!
Faceți treabã super tare!!!!🙏👏🔝🔝🔝