Anul trecut pe vremea finalei Copa del Rey eram în Valencia, orașul plin de viață s-a stins cât ai clipi la ora meciului. Toți oamenii cu fulare la gât pe care îi întâlneai pe străzile orașului și care îți zâmbeau erau acum pitiți pe undeva, la o terasă, la ei acasă, oriunde în jurul unui televizor. Orașul a intrat într-o liniște care din nefericire pentru localnici a durat și după meci, Betis reușind să câștige trofeul pus în joc. Ce mi-a atras atenția a fost modul în care spaniolii tratează competiția. Fără să fiu un începător în lumea fotbalului, de la distanța țării noastre, credeam că și la ei, ca la noi, Cupa e doar o competiție secundară care umple calendarul competițional. Nu! Lumea chiar iubește Cupa și suporterii chiar își doresc să o câștige.
Anul ăsta vine rândul altei comunități să se bucure că joacă finala. E rândul celor din Pamplona să spere că vor pune mâna pe Cupă. Osasuna e surpriza plăcută a sezonului. Nu doar în Cupă, ci și în La Liga, “fugăriții de tauri” (mozos) au arătat că merită să fie în prim plan. Aflați pe locul 9, adică în prima jumătate a clasamentului, Osasuna este echipa care nu s-a dat ușor la o parte din fața granzilor. Așa au făcut și în Cupă reușind una după alta să scoată echipe ce pe hârtie erau considerate favorite: Betis, Sevilla și în semifinale Athletic Bilbao (o specialistă a competiției). Acum, în finală, îi iese în cale, Real Madrid. Și de data asta pleacă cu a doua șansă. Ăsta le e norocul. O echipă cu o Academie bine pusă la punct, cu suporteri atașați, dar care nu are în vitrina Clubului nimic prețios.
Au mai fost o singură dată în finală, în ediția 2004-2005. Și au pierdut-o dramatic, cu Betis. Meciul s-a jucat la Madrid, pe, fie-i țărâna ușoară, Vicente Calderon. În fața unui stadion plin ochi, Osasuna și Betis s-au jucat cu mingea precum pisica cu ghemul bunicii. Adică au plimbat mingea de la unii la alți, fără să riște nimic. Și tot așa până ce, în a doua repriză, Betis și-a făcut curaj și a pus-o în ațe în min 74 prin Oliveira. Osasuna rănită în orgoliu, a reacționat și opt minute mai târziu, a trimis meciul în prelungiri. Atmosfera din stadion nu poate fi descrisă în cuvinte, merită văzut filmul de mai jos pentru a înțelege ce și cum. În prelungiri când toți își făceau calcule pentru loviturile de la 11 m, Betis, precum taurul fioros din zilele de Sanfermin, a lovit cu coarnele în speranțele celor îmbrăcați în roșu. A fost singura dată când au fost atât de aproape să ducă un trofeu important acasă.
Anul ăsta, la aproape 20 de ani distanță, finala va fi mult mai grea, Real e o încercare care nu e la îndemâna oricui. Rezultatele albilor din ultimile meciuri îi vor face și mai dornici pe aceștia de câștig, să nu mai spunem că pe plan intern, Madrid doar Cupa o mai are pe lista de “cumpărături”. Oricare alt rezultat pentru albi va fi sinonim cu eșecul.
Ingredientele finalei, pe scurt, cam astea sunt: Real Madrid în rol de taur, iar Osasuna, tânărul care fuge împins de adrenalină pe străzile înguste ale Pamplonei, in plină sărbătoare de Sanfermin. Singura diferență: acțiunea se mută pe Cartuja la Sevilla, Diseară de la ora 23:00
Eşti tare Dom'le !!!!! Super articol !! 👏🔝🏆