Se știe că în vârf de munte aerul e rarefiat, se știe că acolo sus ajung doar cei care îndrăznesc, cei care știu că în vârf e loc doar pentru o persoană. E loc doar pentru cei care renunță la bucurii, bucuriile de zi cu zi sunt doar pentru noi, cei care îi privim. Și cât de mult i-am mai privit pe cei care astăzi sunt dispuși să lupte și să mai încerce drumul spre vârf!
M-am întrebat mereu, ce îi face pe Campioni să o ia de la capăt. Mie, după fiecare gol frumos marcat în meciurile copilăriei, îmi venea să plec acasă. Voiam ca aia să fie ultima impresie, iar dacă ai mei colegi de echipă țineau morțiș, reveneam pe teren. Altfel, mi-ar fi plăcut să pun în rama memoriei un vinclu care nu avea să mai vină. D-aia fotbalul pentru mine a rămas la nivelul maidanului și pentru oamenii ăștia de vorbim azi, a însemnat totul.
Real Madrid vs Manchester City, este duelul campionilor atât pe teren, dar mai ales pe banca tehnică. Al celor care nu au renunțat ca mine, atunci când au marcat, dar nu au renunțat nici atunci când le-a fost mai greu. De aceea aș numi dubla: Don Carlo vs Pep.
Proveniți din țări în care fotbalul este a doua religie, amândoi au fost și fotbaliști remarcabili, dar cred că toți ne vom aminti de ei ca mari antrenori. Povestea lor în fotbal i-a dus pe cei doi să antreneze în țări străine, și nu, acest lucru nu trebuie privit ca o pedeapsă, sunt acolo fiindcă sunt cei mai buni în meseria asta. Despre cum s-a ajuns aici, știm cu toții. În cazul lui Ancelotti, a fost un drum plecat de undeva de aproape de casă, de la Parma. Și cei care au văzut în el ceea ce vedem noi azi, i-au oferit șansa de a antrena nume precum: Juventus, Milan, Chelsea, PSG, Real, Bayern, Napoli, Everton și din nou Real Madrid. Dincolo, Guardiola are o listă mai scurtă de echipe antrenate, dar la fel, startul în cariera de antrenor s-a dat tot de acasă: Barcelona B, Barcelona, Bayern și Manchester City.
Ajunși aici la aceste echipe care țin prima pagină a ziarelor de sport din lumea întreagă, au reușit să le creeze formațiilor pe care le manageriază un renume similar cu sperietoarea. Fotbalul jucat de ei e atât de diferit, dar atât de performant. La Ancelotti jocul pare liber, dar nu e nimic lăsat la întâmplare; în timp ce la Guardiola, jocul e gândit si antrenat la secundă. Stilul ăsta le-a adus față în față pentru a doua oară în doi ani, în aceeași fază a celei mai importante competiții europene.
Anul trecut a fost un festival al fotbalului în două acte: City – Real M 4-3 și Real M – City 3-1, Madridul mergând mai departe. Anul ăsta ce va fi? Echipele pleacă după poziții aproape asemănătoare cu cele de anul trecut. De ce aproape? În campionat, City, și anul trecut a dominat Premier League și e tot prima, dar în Spania, Real Madrid, anul ăsta șchiopătează, dând voie rivalelor tradiționale (FC Barcelona și Atletico Madrid) să o depășească in clasament. Situția din competițiile interne nu trebuie privită ca un barometru care ne va indica cine va merge mai departe. Uefa Champions League e altceva, iar Madrid chiar dacă în Spania nu e prima, a demonstrat-o de atâta ori că știe să managerieze competițiile eliminatorii.
Vorbind de head to head, cum zic englezii, cred că ar fi bine să vedem cum s-au descurcat cei doi manageri atunci când, indiferent de echipa pe care o antrenau, și-au întâlnit adversa din seara asta:
Carlo Ancelotti vs Manchester City 10j 2v 0e 8î 13gm-24gî
Pep Guardiola vs Real Madrid 21j 12v 4e 5î 42gm-28gî
Ancelotti are un procent mai slab al victoriilor decât cel al lui Guardiola 20% vs 57%. La fel și pentru golurile marcate: 1,3 goluri/meci vs 2 goluri / meci.
La titluri majore avem:
Don Carlo: 3 Cupe Intercontinentale, 4 Uefa Champions League, 1 titlu în Premier League, 1titlu în Bundesliga, 1 titlu în Ligue 1, 1 titlui în Serie A, 1 titlu în La Liga, 4 Supercupe Europene și un număr de 8 alte cupe în Anglia, Spania, Germania sau Italia.
Pep: 3 Cupe Intercontinentale, 2 Uefa Champions League, 4 titluri în Premier League, 3 titluri în Bundesliga, 3 titluri în La Liga, 3 Supercupe Europene și 16 alte cupe în Anglia, Spania, Germania.
Cu toate astea, o veste bună pentru fanii celor două, statitica nu joacă, iar dubla pe care cu toții o așteptăm, sigur ne va aduce emoții și o înfruntare despre care vom vorbi peste ani. Așteptăm o dublă cel puțin la fel de încărcată ca cea de anul trecut.
Comments