Wolves 2 vs 1 Spurs
Am stat ceva pe gânduri după finalizarea partidei, nu pentru că nu aș avea ce să comentez, ci dimpotrivă. Am avut atât de multe asemănări în felul în care cele două echipe au tratat partida, că nu am știut pe care să o aleg. M-am decis la una și pot să o spun.
Eram copil în anii 80, anii ăia cenușii, iar lumina copilăriei venea doar din sport. Am avut bafta să copilăresc într-un oraș mic dar și cu Sală Polivalentă, și cu Stadion. Așadar, competițiile sportive erau diverse. Iarnă de iarnă se țineau competiții de minfotbal. La noi soseau echipe din toată țara. Nu știu dacă era faza finală sau regională, cert e că vedeai echipe de copii inclusiv de la Cluburile de Divizia A. Cea mai prestigioasă, ca nume, dar și ca prestanță era Dinamo. Țin minte că Mircea Lucescu a venit să-i vadă la lucru într-o zi. După cum ziceam, erau impecabili, de la echipamentul de joc, la atitudine. Erau antrenați de Chirilă, iar numele din lot le știți și voi. Cu toate astea, nu Dinamo era câștigătoarea competiției. Mai tot timpul câștiga CSȘ Olt Slatina. Copiii ăia săracii, erau opușii lui Dinamo, tot ce am zis la Bucureșteni la olteni era pe dos. Ți-era milă de ei când îi vedeai. Nu și pe parchet, acolo erau Regi. Nimeni nu le stătea în cale. Un joc frumos, cu pase din prima, totul în viteză, nu aveai cum să nu-i placi.
Azi mi-am amintit acest episod din viața mea, cu Spurs în rol de Dinamo, iar Wolves în rolul acelor copii care nu dădeau senzația că vor avea vreo șansă. Chiar sub semnul acestei atitudini superioare a început Tottenham partida; superioară și încrezătoare că Lupii nu vor mișca în fața lor. Golul din minutul trei le-a întărit ideea și de aici a început dezastrul: Spurs s-a apărat, a încercat să fie iepurele în cursa cu țestoasa, a fost cât pe ce să ne trimită și bezele. Doar că fotbalul se joacă până la fluierul final, iar “oltenii” de la CSȘ Olt, azi în rol de Lupi, au luptat până la ultima picătură de energie. Iar punctele au ajuns meritat în dreptul lor.
Bravo, Wolves! Încă un meci frumos
Comments