Chelsea FC, șosetele, șapca și numerele de pe tricou

Unul dintre cele mai discutate subiecte ale începutului de sezon în EPL a fost numărul mare de jucători pe care Chelsea FC îl are la dispoziție. Pe lângă discuțiile despre cât de utile au fost toate aceste transferuri, cel mai probabil, ați fost amuzați de multele meme-uri listate pe toate rețelele de social media. Am văzut un meme cu Stamford Bridge plin până la refuz, dar nu în tribune, ci pe suprafața de joc, autocare supraetajate sosind la Centrul de antrenament, șamd.

Toată situația asta a sosit cu o întrebare pentru mine: cum își vor împărți jucătorii numerele purtate pe tricou? Iar, de la întrebarea asta, am ajuns “pe râu în jos” la povestea numerelor de pe spate.

Toți am visat că vom juca la echipa de suflet și că vom purta numărul preferat pe spate. Întrebarea este cum s-a ajuns aici?

Evident că “moda” s-a dat în Anglia, doar de acolo a plecat sportul nostru favorit. Timp de peste jumătate de secol, nimeni nu și-a pus problema cum ar fi bine să îi identificăm pe băieți pe gazon. Te duceai la meci și te uitai la șosete sau poate la basca, pe atunci purtată de toți cei 22 de jucători.

Prin 1925, englezii s-au gândit că ar fi bine să le pună numere pe spate fotbaliștilor pentru o mai bună identificare. Poate pentru că fotbalul nu prea se mai juca pe stadioane fără gradene, iar lumea venea buluc pe stadion. Devenise un fenomen, nu?

Primii care au încercat au fost echipierii lui Arsenal într-un meci cu Sheffield Wednesday și băieții de la Chelsea în partida lor cu Swansea Town. Ideea nu a prins! Așa că s-a păstrat modelul că șosetele și șapca sunt elementele de recunoaștere mai bune.

Opt ani mai târziu, cei care considerau că șosetele se mai și murdăresc, au insistat! “Haide, bre cu numerele alea!”. Conservatorii probabil că îmbătrâniseră, iar vederea nu mai era la fel de bună, astfel că au dat din cap afirmativ, “hai să încercăm, că parcă nici șapca nu se mai distinge bine!”.

Zis și făcut, 1933, finala FA Cup, Everton vs City. Arbitrii și spectatorii, toată lumea a dat din cap afirmativ, “da, dom’le, it’s much better așa!”. Și așa a rămas. Cum așa?

Everton a jucat cu numerele de la 1-11 pe spate. City cu numerele de la 12 la 22.

Tot atunci s-au pus bazele unor legături între pozițiile jucătorilor în teren și numerele de pe spate. Se juca în sistem 2-3-5. Și astfel aveam următoarea configurație:

1 - portar;

2 / 3- fundaș;

4 - mijlocaș stânga;

5 - mijlocaș central;

6 - mijlocaș dreapta;

7 - aripă dreapta;

8 / 10 - mijlocaș ofensiv

9 - atacant central

11 - aripă stânga

La un timp s-a introdus sistemul cu “obțai” cum ar fi zis vecinii mai bătrâni de la bloc. Odată cu el, numerele 4 și 5 au coborât în apărare devenind fundașii centrali. Șasele s-a transformat în mijlocaș defensiv, optul a devenit mijlocașul de tip box to box, șamd. Restul e istorie.

Cum istorie au făcut anume jucători, împreună cu numerele de pe spate: 10 - Pele sau Maradona; 7 - Raul, Figo sau Beckham. Ați înțeles ideea.

Au fost și situații atipice în timp ce fotbalul a evoluat pe direcția comercială. În Scoția, la Aberdeen, exista un tânăr poreclit Zero, pe numele lui adevărat, Hicham Zerouali. Omul a solicitat federației din Scoția să joace cu zero pe spate și a primit “verde”, chiar dacă regulamentul internațional nu permite inscripționarea altor numere în afara celor de la 1 la 99.

Acum că știm povestea, revenim la situația de la Chelsea și glumind ne punem întrebarea, ce numere vor avea tinerii recrutați de The Blues pe spate sau poate se face o dispensă și îi identificăm după bască?

Profil Aurelian Mihai

Sunt Mihai și îmi place fotbalul de când mă știu. Nu cred să fi fost un moment în care să mă fi decis, “da, de acum îmi place fotbalul!”. Nu, totul a fost de la sine. Țin cu Știința pentru că la vremea copilăriei mele toți copiii de la bloc făceau la fel.

Libertatea ne-a adus și posibilitatea de a descoperi și alt fotbal, doar că, de Liverpool FC am auzit și am susținut-o tot de dinainte de Revoluție. Simpatia pentru un nene care marca multe goluri și râdea permanent, pe fotbalistul respectiv aflând mai târziu îl chema John Barnes, m-a făcut să țin cu Liverpool de pe vremea Telejurnalului comunist.

În anii 90 am descoperit Serie A, Primera Division, Premier League și Bundesliga. Am avut și am în fiecare campionat echipe preferate. În ordine, AS Roma, FC Barcelona, Liverpool FC și Werder Bremen.

Sunt pasionat de scris de prin a X-a, a XI-a. Profa de română mi-a descoperit “talentul”, m-a altoit permanent cu 10 în teze, iar mie mi s-a deschis apetitul. Mulțumesc, doamna profesor!

Scriu la fotbalcumustata.ro de când s-a inventat sau viceversa. Site-ul și comunitatea “Fotbal cu mustața” sunt lucrurile pe care le-am visat mereu, adică lumea și fotbalul să-și găsească un loc unde să se vorbească ca în parc sau ca pe canapeaua de acasă despre fotbal, adică cu prietenie și cu multe amintiri.