Omar, faraonul din Frankfurt, Ermedin, conte de Schwabia, Michael, marchizul de Bavaria. Meine Damen und Herren, vă prezentăm unsprezece personaje care s-au remarcat în etapa a 6 a din Bundesliga 24/25.
Omar Marmoush
Împotriva lui Bayern, a marcat două goluri și a oferit un assist - măiculiță, ce formă!. Jucătorul de la Frankfurt este în prezent în unșpele etapei atât de des deja încât încetul cu încetul devine nedrept pentru toți ceilalți. Și pentru noi, pentru că fiecare joc de cuvinte a cam fost epuizat. Motiv pentru care ar trebui să-l închidem în castelul de cleștar. Sau cum s-or fi chemând palatele faraonilor.
Michael Olise
Ceea ce încă nu este cu adevărat clar este cum se pronunță numele de familie al acestui magician. Cel puțin, dacă e să luăm în considerare varietatea de variante din scena comentariilor din audio vizualul german. Ceea ce este deja clar, însă, este că cea mai bună nouă semnătură din Bundesliga joacă la München. Pentru că cumva Olise joacă ca un Leroy Sané cu mai multă hotărâre. Atât de mult stil, atât de elegant - dar și atât de multă genă ucigașă în jocul lui. Cu greu spune un cuvânt despre asta în interviuri, iar vechea zicală „Mai puțină vorbă, mai multă acțiune” nu a fost niciodată mai potrivită pentru un jucător.
Thomas Müller
A fost în primul unsprezece pentru prima dată sub Kompany și a făcut o figură foarte bună. Totuși, a arătat o performanță și mai bună după jocul la microfon când a intrat în luptă corp cu căpitanul Michael Ballack și nu a vrut să audă nimic despre o posibilă mini-criză la Bayern. A înfruntat o legendă a fotbalului german în stilul unui bărbat care a fost multă vreme nimic mai puțin decât o legendă el însuși.
Kaua Santos
A treia cea mai mare atracție din Frankfurt după Omar Marmoush și șgârie norii din centrul financiar. Zilele acestea, Kaua Santos se asigură că, atunci când este întrebat dacă vă mai amintiți de Kevin Trapp, singurul răspuns pe care îl puteți da este: "Sigur! A făcut odată un selfie cu Rihanna, nu?" Anvergura aripilor ca ale unui pelican, zboară ca un Boeing 777-300ER. Kaua Santos nu are niciodată voie să iasă din această poartă. A celor de la Eintracht. Atât de bun este brazilianul.
Jonathan Burkardt
A fost dulce! Ei bine, da, dubla pe care a marcat-o Jonny Burkardt pentru Kiezpiraten, desigur. Mai ales golul de 1:0, cu o lovitură de cap în stilul lui Uwe Seeler, și asta și împotriva rivalilor HSV. Și mai dulce, totuși, a fost felul în care Burkardt a stat la masă uitându-se pe Sky după aceea, cu totul entuziasmat, și i-a s-a adresat lui Lothar cu „domnul Matthäus”, până când Lothar s-a oferit să-i spună „Du”. O adevărată calitate de cavaler, sau mai bine zis: Cavaler de Burkardt!
Dominik Kohr
Și-a trăit numele - întotdeauna Hardkohr. După doar câteva minute l-a flexat pe Elias Saad în jumătatea adversă, dar a scăpat nepedepsit (din motive sincer inexplicabile), așa că a făcut un pas mai departe chiar înainte de final și l-a scos chirurgical de pe teren pe atacantul din Hamburg cu o foarte fină lamă (talpa deschisă). Kohr a primit un cartonaș galben pentru acest lucru, care a fost al cincilea avertisment în șase meciuri. Chiar o performanță! „Este o nebunie”, a spus antrenorul Bo Henriksen, dar și-a lăudat totuși cocoșul de luptă: „A fost mai deștept decât săptămâna trecută”. Tot ce contează.
Jonas Wind
Mai întâi și-a scos propriul nume de familie din pânzele lui VfL Bochum și după golul de 2-0 a trimis câteva salutări către Bochum East Curve, fidel motto-ului: dușmanii buni dau un sărut. Indiferent de motiv, el a fost încă răsplătit de zeii fotbalului când penalty-ul ratat i-a venit înapoi la picioare și nu a trebuit decât să împingă mingea în poartă. De atunci am avut îndoieli serioase cu privire la principiul karmei.
Fiete Arp
Lucruri care nu ar fi fost posibile acum trei ani:
Donald Trump ar putea câștiga președinția SUA pentru a doua oară.
AfD devine cea mai puternică forță din Turingia.
Fiete Arp își asigură un loc in 11-le etapei după ce a egalat împotriva campioanei în exercițiu.
Ei bine, sunt fericit pentru cel puțin unul dintre aceste lucruri. Felicitări lui Kiel!
Ermedin Demirović
Bayer 04 Stuttgart, sau cum?! VfB este de neoprit zilele acestea și și-a asigurat un punct în ultima secundă atât împotriva lui Wolfsburg, cât și acum împotriva lui Hoffenheim. Ca “farmaciștii” sezonul trecut. Împotriva simpaticii echipe din Kraichgau, Ermedin Demirović a fost inițial oprit de Baumann și apoi a împins – atenție, vocabular fotbalistic de hipster – rebound-ul în plasă cu atâta nonșalanță încât părea că doar se juca în propria grădină cu proprii copii. Îl las pe tata să o facă? Dacă așa merge, atunci cu plăcere.
Kevin Vogt
Împotriva lui Dortmund, sâmbătă după-amiază, venise momentul: jucătorul Union a trebuit să aștepte 3640 (în cuvinte: trei mii șase sute patruzeci) de zile de la ultimul său gol în Bundesliga înainte de a i se permite să înscrie din nou. „Nu pot să explic cei zece ani”, a spus Vogt după meci, „nu am argumente pentru asta”. Un mic sfat de la noi: în situații de genul acesta, bolborosește ceva despre încălzirea globală sau schimbarea climatică. În absența oricăror argumente, asta ar trebui să ajute și nici măcar să nu scadă ratingurile de audiență.
Anton Stach
S-a remarcat la egalul lui Hoffenheim cu Stuttgart, atât prin îndeplinirea sarcinilor sale defensive, cât și prin conducerea jocului de pregătire a atacului. Ai putea spune că “înțepatul” (Stachel) a lăsat cu siguranță o amprentă profundă asupra Stuttgart-ului. (Ne pare rău, ne place să fim agitați cu glume cu nume proaste. Aproape ca și cum aș fi fost încurajat.) 🥸
Comments