Fotbalul englez a fost permanent un magnet al fotbaliștilor de tipul bad boys. Primul din listă poate fi unul singur: George Best. Un altul care îmi vine în minte, tot număr 7 și tot la Mn Utd, care și-a arătat calitățile de bad boy și pe teren, dar și în afară, Eric Cantona. L-am putea include aici și pe Vinnie Jones, dar venind mai aproape de timpurile mai noi, nu avem cum să-l uităm pe Paolo Di Canio.
Paolo Di Canio a ajuns în fotbalul englez la Sheffield Wednesday în vara anului 1997, fiind adus de la Celtic, unde nu se mai înțelegea cu conducerea clubului scoțian. În scurt timp, italianul a devenit unul dintre cei mai carismatici și controversați jucători din Prima Ligă Engleză.
În sezonul său de debut, a reușit să înscrie 14 goluri în toate competițiile, atrăgând atenția prin talentul său, dar și prin temperamentul său vulcanic. Aventura sa la Wednesday a fost însă una scurtă. După doar un an și jumătate, Di Canio a părăsit echipa în ianuarie 1999, transferându-se la West Ham United.
Transferul la West Ham United s-a produs în urma unui incident, incident care a avut loc exact acum 26 de ani, pe 26 septembrie 1998. Locația, miticul Hillsborough! Și o să mă întrebați: "Ce legătură are un meci în septembrie cu plecarea la West Ham în ianuarie?"
Păi are! În ziua respectivă Sheffield W juca cu Arsenal, meci pe care l-a câștigat cu 1-0. Ironic, nimeni nu-și mai amintește scorul. Toată lumea conectează meciul cu gestul lui Paolo. Acesta după ce a văzut cartonașul roșu, într-un exces de furie, îl împinge pe centralul Paul Alcock. Arbitrul într-un gest dramatic face câțiva pași în spate și într-un final cade pe suprafața de joc. Paulică al nostru este judecat de Comisii și primește suspendare de 11 meciuri și 10000 de lire amendă.
În ianuarie 1999 schimbă aerul și se mută la Londra, la West Ham pentru 1,5 milioane de lire. Venit la echipa lui Redknapp, Paolo a trebuit să aștepte să expire perioada de suspendare. Cumva, să-și motiveze aducerea lui Di Canio, Harry Redknapp spunea, “Paolo Di Canio poate face cu mingea lucruri la care alții pot doar visa”. Pe 27 februarie 1999, Paulică reușea deja primul gol pentru Ciocănari, primul din 47, în 117 partide.
Paolo Di Canio, legendă!
Profil Aurelian Mihai
Sunt Mihai și îmi place fotbalul de când mă știu. Nu cred să fi fost un moment în care să mă fi decis, “da, de acum îmi place fotbalul!”. Nu, totul a fost de la sine. Țin cu Știința pentru că la vremea copilăriei mele toți copiii de la bloc făceau la fel.
Libertatea ne-a adus și posibilitatea de a descoperi și alt fotbal, doar că, de Liverpool FC am auzit și am susținut-o tot de dinainte de Revoluție. Simpatia pentru un nene care marca multe goluri și râdea permanent, pe fotbalistul respectiv aflând mai târziu îl chema John Barnes, m-a făcut să țin cu Liverpool de pe vremea Telejurnalului comunist.
În anii 90 am descoperit Serie A, Primera Division, Premier League și Bundesliga. Am avut și am în fiecare campionat echipe preferate. În ordine, AS Roma, FC Barcelona, Liverpool FC și Werder Bremen.
Sunt pasionat de scris de prin a X-a, a XI-a. Profa de română mi-a descoperit “talentul”, m-a altoit permanent cu 10 în teze, iar mie mi s-a deschis apetitul. Mulțumesc, doamna profesor!
Scriu la fotbalcumustata.ro de când s-a inventat sau viceversa. Site-ul și comunitatea “Fotbal cu mustața” sunt lucrurile pe care le-am visat mereu, adică lumea și fotbalul să-și găsească un loc unde să se vorbească ca în parc sau ca pe canapeaua de acasă despre fotbal, adică cu prietenie și cu multe amintiri.
Comments